erapia cu ventuze se aplică încă din vechime, de mii de ani, cu succes, în cazul "junghiurilor", tusei, bronşitei, durerilor reumatismale, nevralgiilor sau chiar al simplelor răceli.
Aplicarea ventuzelor de sticlă sau de plastic este o tehnică mereu actuală, cu efecte benefice în dureri musculare, afecţiuni respiratorii, celulită, contracturi musculare, etc. Aplicarea ventuzelor produce un aflux al sângelui în zonele bolnave, grăbind resorbţia toxinelor, vindecarea şi dispariţia simptomelor.

Efectele ventuzei din plastic
Aplicarea ventuzelor se face în diferite locuri acupunctuale ale corpului în funcţie de tipul bolii, ventuzele se aplică pe țesuturi acționând pe fascia musculară și meridianele energetice. Pentru această tehnică, folosesc experienţa mea din Medicina Tradițională Chineză. Astfel, este precizat că energia vitală, aşa zisul QI, să circule pe anumite căi ale corpului. Stimularea acestor căi ajută la afluxul energiei vitale şi restabilizarea echilibrului, dezvoltând un efect asupra organelor interne şi ajutând la însănătoşire. Prin aspirarea pielii în ventuză, stimulăm circulaţia arterială, astfel energia vitală creşte sub teritoriile acoperite cu ventuza.

Avantajele ventuzelor din plastic:
În prezent, pe lângă ventuzele tradiţionale aplicate cu flacără, mai există şi ventuze care se aplică cu ajutorul unui dispozitiv ce aspiră aerul din interiorul ventuzei printr-o valvă, sau ventuze ce au ataşată o pară de cauciuc care apăsată, elimină o parte din aerul conţinut în ventuză şi scade presiunea din interior. În general, aceste tipuri de ventuze sunt confecţionate din material de plastic. Există şi ventuze confecţionate din cauciuc, ce funcţionează pe acelaşi principiu.
Ventuzele se aplică pe spate, în zonele dureroase, şi pe punctele de pe meridianele energetice. Pielea este absorbită în interiorul lor.

Mecanism de acţiune
Odată ataşată de tegumente, datorită zonei de presiune scăzută ce se creează în vecinătatea ţesuturilor, pielea şi ţesutul subcutan sunt aspirate în interiorul ventuzei. În acelaşi timp, şi datorită aceleiaşi diferenţe de presiune, are loc şi o dilatare a vaselor de sânge, se deschid capilarele şi se acumulează sânge în vasele sanguine locale. Dacă diferenţa de presiune nu este foarte mare, timpul de aplicare nu este foarte îndelungat, iar permeabilitatea capilară este normală, sângele se va acumula în capilarele dilatate fără să se extravazeze, iar după scoaterea ventuzei, în interval de 1-2 ore, circulaţia locală va reveni aproximativ la starea anterioară. Dacă însă, permeabilitatea capilară este crescută, capilarele sunt fragile, sau diferenţa de presiune este foarte mare şi timpul de expunere la aceasta e prelungit, are loc o extravazare mai mică sau mai
mare, ce va duce la formarea unei echimoze pe locul unde a fost aplicată ventuza. Această echimoză nu este dureroasă, cum sunt cele post traumatice, deoarece ţesuturile nu au fost strivite, şi dispare în acelaşi ritm ca orice altă vânătaie.
Ceea ce se obţine, deci, prin aplicarea ventuzelor, este în primul rând o activare a circulaţiei locale; are loc o hiperemie locală, cu creşterea perfuziei tisulare, creşterea extravazării de fluide în spaţiile intercelulare, acest fapt fiind responsabil de edemul ce apare datorită sucţiunii ventuzei şi dispare după aceea. Ulterior, lichidul extravazat se resoarbe în circulaţie şi perfuzia tisulară revine la nivelele de bază. În cazul în care a apărut o echimoză, datorată ieşirii sângelui în afara patului circulator, avem de-a face cu o situaţie ce se aseamănă cu cea creată în cazul autohemoterapiei, în care se injectează intramuscular mici cantităţi de sânge autolog, iar efectul acestei manevre este imunostimulator şi imunomodulator.
În prezent, autohemoterapia se foloseşte în special ca metodă de desensibilizare nespecifică, în special în boli alergice şi dermatoze alergice, acnee, herpes, datorită efectului de desensibilizare, dar a fost pus în evidenţă şi un efect imunostimulator cu creştere marcată a nivelului macrofagelor tisulare, efect ce apare la 8 ore de la injectare şi durează circa 5 zile, iar pe animale s-a evidenţiat creşterea nivelului de eritrocite şi leucocite (viţei), şi creştere a leucocitelor asociată unui efect cicatrizant (şobolani).
Au fost raportate rezultate încurajatoare şi în recuperarea post AVC, boli degenerative ale sistemului nervos, boli de colagen, boli autoimune şi chiar SIDA şi cancer.
În medicina tradiţională chineză, efectul ventuzelor este descris astfel: elimină frigul patogen, dezobstruează meridianele, stimulează circulaţia locală a Qi-ului (energiei) şi sângelui, antialgic.

Indicaţii
Aplicarea de ventuze se foloseşte în special în boli în care tulburările energetice includ prezenţa frigului, stază a sângelui, dureri, parestezii, redori pe traiectul meridianelor. Este vorba în special de pacienţii cu artralgii, mialgii, contracturi musculare, nevralgii de diferite etiologii. Chiar şi unele deficite neurologice pot avea indicaţie pentru aplicarea de ventuze. Pe de altă parte, datorită efectului decongestiv şi imunostimulator, pot fi aplicate şi la bolnavii cronici şi în boli respiratorii acute.
În medicina tradiţională chineză, ventuzele se aplică pe acele puncte de acupunctură, care sunt indicate în sindromul diagnosticat la pacient, şi a căror locaţie anatomică permite aplicarea lor. În sindroame dureroase însă, este eficientă şi aplicarea ventuzelor pe punctele dureroase, punctele trigger, sau de-a lungul traseului de iradiere a durerii.
Ventuzele nu pot fi aplicate pe pielea lezată (cu excepţia cazului în care dorim să practicăm sângerarea punctului respectiv şi l-am înţepat sau scarificat în prealabil, în acest scop), nu se aplică pe pielea iritată, cu erupţii, eczeme, cruste, etc; pe nervi, sau pe extremităţi, faţă, sâni.
Aplicarea de ventuze se poate însoţi şi de alte manevre terapeutice. De exemplu: aplicarea ventuzei pe un punct de acupunctură având inserat un ac; aplicarea ventuzei pe un punct care a fost puncţionat, cu scopul de a provoca sângerarea acelui punct, prin efectul de sucţiune; asociere cu electropunctură, laser etc; există ventuze ce au ataşat un mic magnet în interior şi astfel combină efectul ventuzei cu cel al magnetoterapiei.

Ventuzele pot fi lăsate pe loc după aplicare, sau pot fi făcute să gliseze pe piele, realizând astfel un masaj combinat cu o acţiune intensă de vasodilataţie mecanică pe traiectul urmat. Această manevră este eficientă în special în cazul contracturilor musculare, şi se aplică pe zona afectată.
Acolo unde folosirea lor este indicată, ventuzele pot fi aplicate zilnic, pe aceleaşi zone sau pe alte puncte, în funcţie de necesităţile tratamentului; desigur că ele pot fi aplicate şi la intervale mai mari, dacă particularităţile cazului o cer.
În funcţie de culoarea rezultată după extragerea ventuzei, se poate determina starea de sănătate a organului care se află în zona unde s-a aplicat ventuza.

Astfel:
1) semne violet închise: alimentare sangvină insuficientă şi capacitate de trecere redusă a sângelui, staze sangvine;
2) semne violete cu pete: răceală care se raspândeşte şi stază sangvină;
3) semne mici împrăştiate de culoare violetă de intensităţi diferite: stagnarea energiei şi stază sangvină;
4) semn roşu aprins: insuficienţă yin, insuficienţă sangvină şi hiperfuncţia focului (temperatură, starea morbidă), din cauza lipsei yin;
5) semn de culoare roşie închisă: hiperlipemie temperatură vătămătoare;
6) semne de culoare alb-cenuşie, care nu sunt calde la pipăit: simptome de boală provocate de insuficienţă şi cu existenţa frigului lăuntric, umezeală patogenică;
7) suprafaţa semnelor e cu riduri şi se simte o mâncărime uşoară: simptome de boală provocate de vânt patogen şi umiditate patogenă;
8) pe partea interioară a ventuzei se formează picaturi de apă: această porţiune a trupului a fost umedă;
9) pe locul urmelor au aparut bule de apă, deci în organism e umezeală ridicată: dacă în bule e apă cu sânge, acest fapt indică existenţa temperaturii, umezelii şi toxinelor.

Posibile efecte nedorite
În afară de apariţia echimozelor pe locul aplicării, ceea ce nu constituie un efect advers, decât cel mult din punct de vedere estetic, singurul incident care apare la pacienţii cu pielea mai sensibilă, este formarea unor mici vezicule cu lichid clar, foarte superficiale, datorită diferenţei de presiune între ţesuturi şi interiorul ventuzei. Aceste vezicule se vindecă fără cicatrice în circa o săptămână, nu necesită decât aplicarea unui antiseptic şi păstrarea curată a zonei, dar desigur că nu vom mai aplica ventuze pe zona respectivă, până la vindecarea lor completă.
Diferenţa de presiune pe care o creează o ventuză depinde de mai mulţi factori: ea creşte direct proporţional cu mărimea ventuzei, cu intensitatea flăcării pe care am folosit-o la aplicare şi cu rapiditatea cu care am aplicat ventuza pe piele după ce am flambat-o. Riscul de apariţie a echimozelor şi veziculelor creşte direct proporţional cu timpul cât acţionează ventuza. Dacă avem motive să credem că pacientul riscă să dezvolte vezicule, vom aplica ventuze mai mici, vom folosi o flacără mai mică, le vom aplica puţin mai lent şi le vom lăsa pe loc mai puţin timp.

Bibliografie
1. Science of acupuncture and moxibustion, Ming Shunpei et al., Beijing, 1986
2. Essentials of Chinese acupuncture, Beijing College of TCM, Beijing, 1980
3. Chinese Acupuncture and Moxibustion, Zhang Enqin et al., Publishing house of Shanghai
College of TCM, Shanghai, 1988